Minitabara de Drumetie

Începând de vineri, 18 august, până duminică, 20 august, spre seară, cei douăzeci și doi de participanți au petrecut momente pline de bucurie, de sens, în tabăra de la Vraja Muntelui Cheia, dar mai ales în drumeția până la Amfiteatrul Transilvania, ce a avut loc sâmbătă.

 

În prima seară, după ce am ajuns la locul de cazare și am luat cina - una foarte apreciată de cei mici și mari, am avut activitatea de deschidere, de cunoaștere și de comunicare. I-am cunoscut pe Adina și Cristian, coordonatorii „montagnarzi” ai taberei, dar și pe Ramona și Cosmin, cei care au preluat sarcinile activităților de duminică. Pe Daniel îl cunoșteam nu numai din prima minitabără, ci și de la Asociația DREPT ÎN INIMĂ, prin atelierele din timpul anului școlar și al celor de la Școala de Vară. Am participat la jocurile „de spargere a gheții”, am făcut cunoștință între noi, prin intermediul pasiunilor fiecăruia, apoi am primit kitul taberei: plăsuțe cu tricoul în culoarea taberei, caiete, creioane, pixuri, ascuțitori, gume de șters, pelerine de ploaie, sticle cu apă. Am petrecut apoi câteva ore minunate în compania celorlalți participanți, pe la foișor sau prin camere.

 

Sâmbătă de dimineață am început cu înviorarea, deși unora acest moment li s-a părut obositor, negândindu-se la ce urma, la cele câteva ore de urcat pe munte. După micul dejun, am avut o pauză de mini-odihnă, am încărcat sticlele cu apă, Adina și Cristian ne-au controlat rucsacii, pentru a se asigura că am luat la noi șepci, pelerinele de ploaie, etc, apoi am plecat, în șir indian, pe potecile de munte. Adina ne-a explicat cum stă treaba cu marcajele montane, culori și tot felul de explicații utile, informații utile și foarte importante când urci pe munte. Peisajele au fost unele spectaculoase, iar drumul, chiar dacă ne-am mai și plâns și mirat că nu se termină, a avut mai multe pauze, opriri pentru gustare, dar și pentru a ne trage sufletul, deci unul frumos și nu foarte greu de parcurs chiar pentru cei mai mici dintre noi. Ne-am distrat împreună cu cei doi coordonatori amintiți, dar și cu Ramona, Daniel, plus voluntarii, Elena și Maria. Ajunși în Amfiteatru, am fost uimiți de frumusețea peisajelor, dar asta abia după ce am luat prânzul, pe care îl aveam la pachet: și mulți dintre noi am apreciat că am avut cel mai bun senviș cu șnițel din viața de până acum. Am făcut fotografii, ne-am rostogolit la vale, am alergat, ne-am hidratat, am luat rezerve de apă - chiar dacă a trebuit să cumpărăm la suprapreț de la restaurantul de acolo, unde am fost dezamăgiți că, deși este un traseu montan, nu au lăsat acces la un izvor, o cișmea, ori un punct public de hidratare - și am plecat pe drumul de întoarcere, dar nu înainte de a primi regulile pentru un joc de cunoaștere a florei montane, de a fi împărțiți în echipe și a ne bucura de un traseu mult mai simplu doar prin faptul că eram concentrați pe joc, pe plantele culese, nu pe kilometrii parcurși. Ajunși la cazare, ne-am spălat, am avut o oră e odihnă, apoi am luat cina. După masa, am ieșit în curtea pensiunii și am întins rezultatul muncii de la coborâre, plantele culese, fiecare dintre cele patru echipe, pentru a vedea cine a găsit ceva diferit de ceilalți. A fost o egalitate unanim acceptată. Toți participanții au excelat în această competiție!

 

Duminică am început tot cu înviorarea și micul dejun, apoi am participat la activități de conștientizare a problemelor de mediu, a poluării, dar și la alte jocuri distractive despre flora și fauna pădurilor. Partea de activități s-a încheiat cu un minunat joc de simulare a unui traseu montan. Participanții au fost legați la ochi și au parcurs un traseu cu mâna pe o sfoară, de sus în jos și de la stânga la dreapta, pe lângă copaci, prin iarbă, dar și pe pietriș sau dale, o adevărată provocare și prilej de mare bucurie și râs. „Cireașa de pe tort” a fost participarea - legați la ochi - la acest joc și a coordonatorilor taberei. Ne-am distrat de minune! Am luat, apoi, prânzul, ne-am relaxat și am început activitatea de încheiere cu jocuri de „spargere a gheții” și de „energizare”. Au urmat părțile de oferire de feedback, de notare a condițiilor de cazare, de masă, a coordonatorilor de către participanți, dar și de apreciere a participanților de coordonatori. Participanții au primit DIPLOME DE EXCELENȚĂ și premii surpriză, din partea Asociației. Și coordonatorii au fost „premiați”. Am primit și plicurile cu mesajele de la „Poșta Binelui”, activitate ce are loc în fiecare minitabără, pe tot parcursul acestora, cu scopul de a ne trimite mesaje pozitive între noi și de a ne cunoaște mai bine. După ora 17, a venit și momentul plecării, al despărțirii temporare de prietenii mai noi și mai vechi.

 

Din feedbackul părinților/ participanților:

„Pentru Timi a fost primul contact cu conceptul de tabăra. Întrebând-o cum a fost experiența asta pentru ea, răspunsul a fost: urcarea în drumeție a fost grea, la coborâre a fost mai ușor pentru că am cules flori. Cel mai mult mi-a plăcut jocul cu sfoara și lucrurile explicate de coordonatori despre cum recunoaștem un traseu. Eu îți mulțumesc pentru tot ceea ce le oferi copiilor în aceste minitabere, dar și în cadrul academiei. Mulțumiri și îmbrățișări calde!”

 

„Lui Filip i-a plăcut totul :pensiunea, mâncarea, activitățile (în special, cu mingea, legatul la ochi), peisajele din drumeție...Vrea să participe și la anul. Va mulțumim mult!”

 

 

„Stefan si Ileana s-au simțit foarte bine în minitabara de drumetie. Le a placut ca au învățat prin joc cât de importanta e fiecare vietate din lanțul trofic, ca am ajuns la Amfiteatrul Transilvania și ca s au dat în leagăn acolo ( Ileana), ca au fost faini colegii de tabara iar coordonatorii blânzi și prietenoși.
Mulțumim”

 

„Ana, când a pornit spre tabăra, era curioasă să afle cum se desfășoară o tabără de drumeție, însă s a întors din tabără cu  bucuria de a ne povesti tot ce a trăit și văzut și cu dorința de a se reîntoarce în tabără. Norocul ei e că vineri se poate reîntoarce în tabără.
Urmând cu privirea pozele, a dezvoltat frumos povestirea evenimentelor și ne a făcut și pe noi părtași la bucuria simțită.
Jocurile, ascensiunea cu dificultățile ei, peisajele, copiii și adulții din jurul ei, locația pensiunii, prieteniile legate, toate au fost o împletitură de emoții și experiențe plăcute.
Mulțumim frumos Părintelui, îndrumătorilor și părinților.”